17


Pavel Braila, 2017


Pentru că suntem în anul 2017, cu un an înaintea centenarului Marii Uniri, dar deja în anul care marchează o sută de ani de la Revoluția Rusă, Pavel Brăila a ales să producă un neon pe care scrie doar cifra 17, care se oferă privitorului gradat, conform unui joc de lumină specific reclamelor luminoase. Plasat într-o vitrină de pe Victoriei, neonul ar putea să trimită și la sweet 17, acea vârstă mitică a tinereții americane, legată de interesul pentru vestimentație și pentru ultima modă, în general.

Neonul e unul dintre materialele folosite de către artiștii conceptuali din anii ’60. În acest sens, neonul e astăzi unul dintre materialele acceptate ca fiind legate de arta înaltă / acea high art, care e prezentată în galerie. Pe de altă parte, fiind împrumutat din domeniul mai larg al vieții cotidiene, neonul are și o semnificație pur comercială, fiind folosit pentru a produce firmele luminoase ale celor mai importante firme și companii de astăzi. La nivel fizic, calitatea lui cea mai atrăgătoare e lumina puternică pe care o degajă, dar și prețiozitatea implicită a materialului – suport, care este sticla. Prețioasă, luminoasă, dar și un produs al tehnicii de astăzi, neonul e unul dintre cele mai seducătoare materiale posibil. Fiind captivantă la nivel vizual, această sticlă luminoasă are o mare putere de convingere, impunându-se simțurilor ca o dovadă certă a lucrurilor pe care le proclamă. Asta până intervine spiritul critic, care merge dincolo de miraj.

Astfel, neonul e aproape un produs, dar rămâne la nivel de simbol sau se semn, e aproape
un mesaj dar rămâne la nivel de slogan, e aproape o prezență, dar rămâne la nivel de percepție vizuală obținută de la distanță. El lansează o promisiune, asta e misiunea lui. Onorarea acesteia se face de alte instituții sociale, cum ar fi magazinul, reprezentanța, biroul comercial, fabrica, sau instituția statului. Caracterul său intermediar, undeva între monumentul de for public, decorația de arhitectură și publicitatea stradală, îi conferă o oarecare flexibilitate semantică, dar și o frivolitate, care îi e caracteristică.

Pentru că suntem în anul 2017, cu un an înaintea centenarului Marii Uniri, dar deja în anul care marchează o sută de ani de la Revoluția Rusă, Pavel Brăila a ales să producă un neon pe care scrie doar cifra 17, care se oferă privitorului gradat, conform unui joc de lumină specific reclamelor luminoase. Plasat într-o vitrină de pe Victoriei, neonul ar putea să trimită și la sweet 17, acea vârstă mitică a tinereții americane, legată de interesul pentru vestimentație și pentru ultima modă, în general.

Mai mult, pus în apropierea murăturilor moldovene, 17 devine un fel de monument sarcastic, ironic, oricum jucăuș, care relativizează marile istorii, pe care le reduce până la statutul unor obiecte seducătoare, dar oarecum lipsite de o semnificație clară. În același timp, acest tip de prezentare le răpește în mod vizibil și prestigiul, dar și caracterul lor monumental, care de obicei intimidează cetățeanul, trimițându-l forțat în momentele istorice fundamentale pentru colectivitatea din care face parte.

Astfel, Brăila refuză să facă monument, dar nu acceptă și uitarea, plasând rememorarea în mod hotărât în domeniul realului, fără a forța însă momentul recunoașterii de către privitor a unei semnificații. Plasându-se pe o poziție precisă, dar lăsând lucrurile la voia întâmplării, Pavel Brăila mimează poate mecanismele istoriei, care fac posibilă, în mod simultan, rememorarea cea mai pioasă, ori cea mai critică, dar și o aparentă și totală uitare.


Next
I dont know which Union I belong to anymore